Sa fi fost vocea mea ?!

            Scaunele microbuzului se umpleau incet cu calatori care mai de care mai siguri pe gesturi si pe viata. De la taranul emancipat cu trening inscriptionat cu cap de tigru, luat din Obor, pana la costumatul stilat care isi asaza elegant geanta neagra si apoi plin de demnitate incepe sa citeasca ziarul - toti, acestia si ceilalti deopotriva,sunt destepti; fiecare in felul lui sau in comparatie cu altul. Soferul porneste motorul, priveste oglinda in sila, in timp ce trage meticulos zgarciul peste teschereul de bancnote de 1 leu; nu mai vine nimeni, deci semnalizeaza si da sa plece. La geamul soferului apare insa o doamna incercanata de griji, timida in gesturi, care cu o voce rugatoare si pauze intre cuvinte intreba:
-'' Puteti sa ma luati si pe mine... pana la ''piramide''... asa.. ?''
-'' Cum asa?'' tuna soferul.
-" Pai...nu...nu am bani...''
- ''Hm... îi zambi sarcastic soferul, in timp ce ridica geamul, pentru ca apoi sa completeze pentru toti cei din spate:
- ''Prosta! n-are bani...''
          Dintr-o data tot microbuzul celor cu biletul desteptaciunii lor in buzunar s-a ingramadit spre geamuri sa vada din mers care e ''proasta fara bani...''
           Din spate s-a auzit o voce timida: Opreste, platesc eu pentru ''proasta''! Sa fi fost vocea mea ?!